Sunt
în zbor spre planeta plecării
Îmi
împletesc aripile cu tărâna din mine
Mă
îmbrac în hainele veșnice ale uitării
În
așteptarea clipei ce parcă nu mai vine.
Sunt
în gânduri și vise uitată
Ochii
minții privesc spre plecarea promisă
Voi
pleca spre iertarea de altădată
Cu
suflet veșnic, cu inima deschisă
Sunt
venită aici pentru azi, pentru mâine
Sufletul
e cu mine, trupul mi-e uitat în trecut
Spicul
de humă va face din mine iar pâine
Ce
va sta pe masa vremii, până tot am să uit.
Sunt
în zbor spre lumina din mine
Inima
plânge , sufletul va pleca în zenit
Privirea
privește spre vremea ce –mi aparține,
Vom
pleca împreună , vom ajunge de unde-am venit.
Silvia Bya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu