Când sufletu-ți plânge,
cu lacrimi de gheață
pictează-ți pe chip
un chip ce-ți zâmbește,
aruncă tristețea,
și fugi către viață !
râzi,
iar soarta din nou se-mblânzește.
Când trupu-ți se pleacă
și plânge-n tăcere,
iar sufletu-ți strigă cerând
ajutor,
privește-ți cerul fără durere
și râzi,
deschide-ți aripa
spre iubire și zbor.
Când simți cum durerea
îți curmă suflarea,
tristețea-n tăcere
agaț-o de-o stea,
zâmbește,
uită-apăsarea
și râzi,
topește durerea din ea.
Zâmbește cu toamna din tine
râzând,
aruncă frunza uscată în timp,
dansează în clipă,
visează dansând,
trăiește cu tine
și râzi
în nou anotimp.
Silvia Urlih 30.06.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu