PREZENTARE DE CARTE
Leonica Roman
Bibliotecar, Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia”Galaţi
Urlih,
Silvia. Viaţa de după viaţă.
Bucureşti
: Naţiunea, 2012, 197 p.
Lucrarea Viaţa de după viaţă reprezintă spovedania publică a doamnei Silvia
Urlih despre drama propriei existenţe. Autoarea prezintă cele mai tainice
trăiri ale sufletului ei descriind iadul pe care l-a trăit din fragedă pruncie
alături de părinţii care au tratat-o cu indiferenţă, cruzime şi chiar cu ură,
calvarul pe care îl duce mulţi ani lângă un soţ violent, bolile care îi macină
sănătatea, dar şi bucuriile pe care le trăieşte alături de fratele ei pe care l-a
crescut cu drag.
Descrierile din carte sunt cutremurătoare.
Bătăile dese pe care le primeşte din partea tatălui sunt greu de imaginat: „Mă
bătea cu pumnii, cu picioarele, cu cureaua, cu doaga...” (p. 30). Vocabularul
vulgar al tatălui este redat în paginile cărţii pentru a sublinia atitudinea
brutală a acestuia faţă de propria fiică. Pedepsele aspre ale mamei, cum ar fi
închiderea în beciul întunecos şi rece, sunt de neînţeles. Aceste trăiri au lăsat
urme adânci şi greu de vindecat în sufletul firav şi blând al scriitoarei, însă
ea este o luptătoare: „Deşi eram bătută crunt de tata, deşi eram închisă des în
beci de către mama şi pusă să stau în genunchi poate şi câte două ore, pe
întuneric, uneori pe boabe de porumb, alteori pe talaş, am supravieţuit...” (p.
31).
Speranţele mari pe care şi le-a pus în
căsătoria cu cel pe care îl credea „jumătatea” sa (p. 63), sunt spulberate în „săptămâna
de miere” (p. 71), când soţul o bate pentru prima oară. Această întâmplare, dar
şi celelalte bătăi primite de la el o marchează profund pe tânăra femeie, care
devine din ce în ce mai introvertită.
Pe parcursul vieţii, sufletul autoarei
ajunge de multe ori la deznădejde. Nemaiputând îndura necazurile vieţii, se gândeşte
în repetate rânduri să îşi pună capăt zilelor, iar într-un moment de disperare afirmă
că nu există Dumnezeu (p. 84).
Deşi a fost la un pas de moarte de mai
multe ori, pronia divină nu a îngăduit ca Silvia să moară, deoarece Dumnezeu „voieşte
ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa
adevărului să vină”. (I Timotei 2:4)
Creatorul, Atotputernicul,
permite ca acest suflet chinuit să fie şi mai mult încercat, atât prin boală
fizică, dar şi prin boală psihică. De parcă nu fusese destul de crudă, soarta
îi mai rezervase o lovitură şi mai puternică. Iubitului ei frate, Dorin, i se
confirmă un diagnostic crunt: leucemie. Autoarea recunoaşte că, dacă până în
acel moment nu se rugase lui Dumnezeu
pentru ea, acum începe să se roage pentru frăţiorul ei drag, încearcă să îl
încurajeze să reziste, să lupte cu boala. Atotputernicul, Tatăl nostru – Cel de
sus, are însă alte planuri: Dorin moare după două săptămâni de suferinţă.
Legătura puternică creată
între cei doi fraţi, Silvia şi Dorin, dăinuie şi dincolo de moarte. În clipa în
care Dorin a murit, Silvia, care era în maşină, în drum spre Tulcea,
mărturiseşte celor din autoturism că sufletul lui a venit la ea şi şi-a luat
adio (p. 136). Silvia pregăteşte până în cel mai mic detaliu înmormântarea
fratelui aşa cum acesta îi spusese în vis. În toate nopţile până la pomenirea
de 40 de zile, autoarea comunică extrasenzorial în vis cu fratele decedat.
Începutul schimbării
lăuntrice are loc în sufletul scriitoarei în momentul în care, în urma
discuţiilor cu un preot în cimitir, aproape de mormântul fratelui, acesta o povăţuieşte
cum să se roage lui Dumnezeu cu inima, nu doar cu gândul. Adevărata minune care
s-a petrecut cu autoarea este aceea a vindecării sufletului, ea reuşind prin
rugăciune să găsească sensul vieţii, descoperirea Lui Dumnezeu, a puterii Sale.
Vindecarea trupului ei a venit ca urmare firească a vindecării sufletului.
Titlul lucrării nu este ales
întâmplător. Viaţa de după viaţă
reprezintă de fapt viaţa redobândită în urma descoperirii Lui Dumnezeu,
învierea duhului autoarei în urma rugăciunilor făcute din inimă către Hristos
Mântuitorul, după ce întreaga existenţă de până atunci fusese un iad plin de dezamăgiri,
deznădejde, necredinţă. Miracolul vindecării trupeşti se produce datorită
credinţei de neclintit a autoarei în Iisus Hristos.
Această carte este o experienţă de
viaţă şi în acelaşi timp o mărturie că Dumnezeu există: „Cine este Dumnezeu
mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni!” (Psalmul 76, 13).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu