Mi-e
sufletul ciuruit de gânduri deșarte,
mi-e
inima sfâșiată
cu
spini
de
trandafir,
mă
dor cuvintele aruncate departe,
mă-nnăbuș,
aș
vrea
să
nu mai respir.
Mă
doare-amintirea,
mă
doare
prezentul,
mă-nchin
la altar
lumina
iubirii să vină,
cu
mâine-nchei pactul,
tai
orizontul,
în
speranțe-mi zidesc lacrima
ce
mă dezbină.
Mă-nvârt
cu îngerii negri în zbor
mă
vor la ei
eu
nu îi vreau
nu
le răspund,
mă
vor în jocul lor perfid,
amețitor,
nu
vreau să-i știu…
în
vis neprihănit mă ascund.
Acolo-n
depărtare e diafanul înger trist
îl
văd,
mă
vede,
inima-mi
deschide,
mă-nvăluie-n
iubire ,
îmi
spune
să
exist,
mă
cheamă să-i scriu vieții
ce-mi
surâde.
Un
înger întunecat m-a ademenit spre plecare,
un
înger bălai mi-a șoptit
să
mai stau,
în
luptă cu mine m-am luat…
să
plec oare ?
cui
să-mi dau viața ?...
cui
să i-o dau ?.
O
clipă m-a împins în negura lumii,
o alta
m-a oprit să plec
spre
abis,
lumina
iubirii a zâmbit genunii
și-am
hotărât să mai stau,
să
mai lupt…
să
mă desprind din negrul vis.
Silvia Urlih 27.06.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu