O CARTE REVELAŢIE DESPRE VIAŢĂ ŞI MOARTE LA TIMPUL
PREZENT
Silvia Urlih, Viaţa de după viaţă, Editura
Naţiunea, Bucureşti, 2012, Redactor Cezar A. Mihalache; Cuvânt înainte: Romeo
Tarhon.
Experienţele pe care unii oameni le au în
legătură cu prezenţa lui Dumnezeu,in viața lor au darul de a-i trezi pe
ceilalţi şi de a-i face să-şi pună întrebări despre călătoria pe care o au de
făcut pe pământ, ca şi despre ţinta acestei călătorii.
Încă de la primele pagini, autoarea
mărturiseşte că este o „cititoare în suflet”. Ea caută să dea
înţeles oricărei întâmplări sau cuvânt şi să ajungă la izvorul lucrurilor.
De ce e aşa şi nu altfel?
De ce a ajuns în acel loc?
De unde a apărut acea persoană şi în ce
scop?
Prin experienţa sa de „viaţă de după
viaţă”, Silvia Urlih vrea să demonstreze, cu mărturii și intâmplari
că Dumnezeu există. Şi nu oricum. Există în fiecare dintre noi, „într-o
simbioză discretă, inefabil”..
Prin stilul narativ
simplu,prozatoarea accede la intimitatea cititorului, pătrunde neauzită in
inimile acestora apoi le călăuzește şi le captivează prin neobișnuite
combinatii de intâmplări până la a pune stăpânire pe sensibilitatea si emoțiile
acestora într-un chip benefic,spunând:
„Iată, aceasta sunt eu. Priviţi-mă şi
judecaţi. Priviţi-mi rănile, contemplaţi-le. Vă spun aceasta, ca să pricepeţi, să învăţaţi de la
mine, ceea ce trebuie , sau nu fiți nefericiti.
Demersul stilistic, autoarea îl sustine
prin sinceritate. dar şi pe o înlănţuire logică a ideilor, a
interpretării lucrurilor şi sentimentelor. .
Este o mărturisire zguduitoare de
viaţă.
Prozatoarea are darul comuniunii directe
al simplităţii pentru a ajunge la esenţe.
Lacrima prelinsă ori sugrumată –
pare suportul, fundalul pe care se desfăşoară naraţiunea. Starea de
autentic este clară. Nici un element în plus, nici unul în minus, ca
într-o operă îndelung şlefuită.
Dezvăluirile şocante cu privire la propria
familie întregesc benefic atmosfera, conferind un plus de autenticitate.
Numai că duritatea lor e , aproape de nesuportat. Ai senzaţia că Silvia Urlih
pune palmele noastre pe netezimea inimii sale. Povestirea se
desfăşoară într-o simplitate dusă pâna la austeritate pe alocuri a
mijloacelor de expresie, facând ca Silvia Urlih să impună cu autoritate
intenţia desăvârsirii propriului stil încă de la prima apariție
editorială. Ideile limpezesc sinele autoarei de asemenea, exacerbarea
eului este vizibilă. Ecoul întâmplărilor miraculoase, al semnelor divine
pe care Silvia Urlih nu ne îndoim că le-a primit,sunt in măsură să
ne apropie de intelegerea tainei privind relaţia, experienţa omului cu
Dumnezeu.
Darurile pot fi dobândite şi retrase,
pierdute, la fel cum au venit, ca în pilda talanţilor.
Dacă intrăm cu smerenie şi credinţă,
fiecare în sanctuarul din sine,cum ne povățuiește Silvia Urlih lumina ne va
călăuzi pașii pe drumul care duce la ușa cortului destinat Dumnezeului
din sufletele noastre și vom dobândi cu siguranță puterea de a discerne ce e
bun şi util şi ce e încărcătură de prisos în viaţa noastră.
Autoarea-eroină nu păstrează nimic
pentru sine, ci, cu o generozitate deosebită, materializează abstracţiunile,
modelează imaginile, dă chip adevărului său.
Se poate spune despre volumul „Viaţa
de după viaţă”, că este o carte deschisă, interactivă. Dincolo de
subiectul incitant, zguduitor, cititorul e invitat să se integreze acţiunii,
naraţiunii, să exprime liber ,opțiunea de asumare s-au nu a experiențelor extreme
descrise in carte .
Autoarea se spovedește,mărturiseşte
cuminte fără patimă mereu și mereu ATRASĂ DE MIRAJUL DURERII VII ,TRĂITĂ
ca pe un ritual zilnic , al mutilării fizice și morale dar datător de
luciditate de asumare a acelei lumi ca pe un păcat ce trebuie ispăsit probând
astfel noua sa identitate sufletească capabilă DE GESTURI ample
SOLEMNE DE BINEVOIOTOARE IERTARE al eului său PURIFICAT PRIN SACRIFICIU . Ura
față de ea a celor din imediata ei intimitate, erorile ,parerile ca
si actiunile lor draconice oferă Silvia Urlih șansa descoperirii gratiei
lui Dumnezeu. Prozatoarea ne COMUNICA toate aceste uluitoare prefaceri
ÎNTR-UN LIMBAJ SIMPLU , CREDIBIl chiar prin simplitatea mijloacelor
stilistice angrenate in economia cărții.
Silvia Urlih a dat mâna cu moartea cu
siguranță s-au privit in ochi s-au studiat și-au măsurat forțele s-au
sfidat cutezând credem noi să-l citeze pe poetul Cezar Ivănescu ..De
te-aș prinde moarte vie// Țiaș băga unghia-n gât. ..
Dorinţa autoarei de a-şi împărtăşi
experienţa este evidentă și morală. Toți pot să înveţe câte
ceva din această nefericită experienţa . Acesta e preţul mărturisirii.
Sau, cum a spus inspirat Eugen Simion: Preţul trăirii, preţul
mărturisirii.
Derularea evenimentelor, decantarea
stărilor sufletești a trăirilor , amintirilor semnificative,timpului
mereu suspendat și parcă pe furiș trăit de prozatoare sunt uimitor de bine
cultivate pe filonul epic al povestirii dacă tinem seama că Silvia Urlih nu a
scris pâna la această carte nici măcar un singur rând.Emoţii autentice, în
pagini copleşitoare, trăiri adevărate susținute de dovezi pline de
sinceritate si de multe ori susținute științifice //vezi buletinele medicale
din carte/// durităţi, duse la limită, reabilitări morale și
spirituale , iată tot atâtea argumente temeinice pentru a împartăși
impresia ca acestei cărti îi lipsește prea puțin pentru a nu fi intâmpinata ca
o sărbătoare a stilului .
Autoarea se destăinuie: „Am primit un
mesaj de la El. M-am lăsat în voia simţirii, în voia eu-lui meu. Am citit cumva
în suflet şi am înţeles perfect. Am înţeles că trebuie să iau o hotărâre...”.Silvia
Urlih a ales să-şi împărtăşească experienţele, la inspiraţia şi îndemnul
lui Dumnezeu,
Aşadar, ea a luat ca pe o poruncă din
Înalt, ca pe o îndatorire să propovăduiască și să dovedească prin această carte
inspirată adevărul propriei vieti de după viată
De aceea, prefaţatorul volumului, domnul
Romeo Tarhon, editor şi publicist, afirmă în câteva rânduri, că Silvia Urlih
este o aleasă! Aleasă de Dumnezeu pentru această misiune.
Dar aceasta necesită şi o jertfă pe
măsură: pierderea fratelui iubit, vine ca o grea incercare şi un semn sigur că
misiunea va fi îndeplintă .
Dumnezeu,prin Silvia Urlih iese la
drumul mare şi, aidoma mărului, îşi apleacă ramurile pentru a-şi dărui roadele.
Roadele : de pocăinţă, de iubire, de
speranţă, de credinţă, de inspiraţie, de trudă pentru aproapele, merită
împărtăşite drumeţilor însetaţi şi flămânzi, de iubire
Scrierea aceasta este dovada, nu a unui
talent născut peste noapte, nu a unui talent ieşit din comun, ci a biruinței
sfântului duh in suflete in indrumarea sufletelor in lupta
pentru a recuperara veșnicia prin suferință.
Se poate tămădui un om printr-o astfel de
spovedanie publică?.
Cartea aceasta este un inceput , un capăt
de drum , oferă un indemn, o ocazie , pentru a găsi, fără mari îndoeli ,
adevărul și,prefacerile survenite în viața și soarta celor care l-au intâlnit
pe Dumnezeu și au poposit la sfatul Său.
Silvia Urlih a descifrat semnele si truda
ei de a ne ajuta să-L cunoaștem incă din viată pe Dumnezeu nu va fi în zadar.
CEZARINA ADAMESCU, AGERO
11 iunie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu