SINGURĂTATE ÎN DOI

E viața complicată ? E viața noastră aranjată de o forță divină ? Da, cu certitudine da. Ne frământăm pentru fleacuri, ne punem zeci, sute de întrebări, când totul e atât de simplu de înțeles !.Ne speriem că cineva ne-a denigrat cu minciuni sfruntate, suferim când cineva ne împroașcă imaginea cu noroi, încercând să distrugă o muncă de o viață. Suntem, de fapt , propriile noastre victime. Suntem victimile propriilor noastre greșeli, a propriilor noastre alegeri.

 E dureros când constați că iar te-ai înșelat… dar totul, absolut totul vine cu un anumit scop la un moment dat în viața noastră. Din orice întâmplare nefavorabilă nouă, avem de învățat, pentru că nimic nu e întâmplător. Ne pomenim câteodată că luăm hotărâri necugetate. Suferim apoi, fără vreun rost. Ne perpelim dacă nu reușim să ducem la finalitate un gând, un vis, o speranță. Ne întrebăm apoi…: unde am greșit ? de ce eu ? de ce mie ? Ne întrebăm, dar ne întrebăm degeaba. Orice acțiune, orice întâmplare vine peste noi cu un scop. Scopul de a învăța din greșeli. Ne spunem mereu că ” asta nu mi se va întâmpla mie” … dar… dar constatăm că noi suntem de fapt actorii propriilor noastre alegeri, al propriilor noastre greșeli. Dumnezeu ne pune la încercări… Una mai interesantă decât cealaltă…. Și … și nimic nu e întâmplător. El ne arată drumul pe care trebuie să-l urmăm, dar stă în puterea noastră de a alege calea cea bună, cea dreaptă.  

Avem un vis… visăm să ne creștem copii în bună cuviință, să le asigurăm tot confortul. Să le oferim lor ceea ce nouă, la un moment dat ne-a lipsit. Uităm de multe ori și de propria noastră persoană. Muncim pe brânci pentru un vis. Muncim uitând că suntem oameni, oameni cu sentimente. Vine apoi un timp… vine un timp când te uiți în urmă și te întrebi… : am făcut ceva și pentru mine ? pentru mine… mie mi-am făcut ceva care să mă facă fericit ?

Îți dorești confort…nu te mai mulțumește casa în care locuiești de ani de zile. Vrei o casă mare, luminoasă, caldă. Dumnezeu te ajută să ți-o construiești. Te muți în ea, te bucuri, plângi de fericire. Apoi… apoi intri în casa visurilor tale și constați că e goală. Constați că pereții strigă de singurătate. Constați că e atâta liniște că te doare…. te apasă tăcerea sufletului de lângă tine. Suferi împărțind singurătatea în doi. Sufletul urlă… strigă după ajutor… Casa visurilor tale se prăbușește peste tine… pereții, frumos colorați, cad, strivindu-te. Te întrebi apoi… merită să trăiesc în casa visată ? Merită să te sacrifici clădind-o ? Unde este căldura ei ? Unde este sufletul pentru care te-ai străduit să –i faci mici sau mari bucurii ? Te-ai rugat bunului Dumnezeu să-ți dea două ”lucruri” o casă și fericire. Dumnezeu alege să-ți ofere casa… Fericirea ? oare fericirea este și ea în casa mult visată și așteptată ? fericirea o găsești, sau te caută ea pe tine ? Unde se află ? Ce însemnă fericire ? lucruri materiale, sau sufletești ?

Intri  în casa frumos amenajată și aștepți… aștepți să fii fericit. Aștepți, dar constați că ea nu mai vine. Și atunci te apucă un dor nebun de a fugi… vrei să fugi în pustiu…vrei să fugi de lume… dar singurătatea te urmărește… aleargă după tine și te apasă. Cauți alinare în prieteni. Dar și prietenii au viața lor… Cauți alinare în copii…dar și copii au viața lor.

Singurătatea în doi e dureros de greu de suportat. Singurătatea în familia pe care ai iubit-o, dar care acum te –a uitat … te îndepărtează de tot ceea ce tu ai clădit cu sufletul, e insuportabil de ”suportat”…și alegi să fugi… să fugi din viața lor. Și fugi.. fugi fără a gândi dacă e bine , dacă alegerea e bună. Uneori fugi în iad. Un pumn de pastile și ajungi în iad.

Dar… dar tu ți-ai dorit o casă mare și luminoasă… tu ai muncit să ți-o clădești… Ce se întâmplă acum cu tine ? nu mai ești fericit ? De ce nu ești fericit , doar Dumnezeu ți-a oferit ceea ce ți-ai dorit…!! O casă … Ce se întâmplă ? nu o mai vrei ? de ce nu o mai vrei ? e casa visurilor tale ! ? Ce vrei de fapt ? Ieri spuneai că ești fericit… astăzi… ce s-a întâmplat de ieri până azi ?

Ce s-a întâmplat ?! Nu te mira ! E firescul zilelor noastre. Vrem… vrem… vrem. Fericirea nu o găsești în case, bani, mașini, afaceri. Fericirea se află în tine, lângă tine, dar nu mai ai timp să o vezi. Nu mai ai timp, pentru că viața materială îți fură inima. Nu ai timp să te privești în străfundul sufletului tău.

E atât de simplu să fii fericit ! e atât de simplu, dar e atât de complicat să – ți iubești sufletul, să te accepți, să te trezești.  

Silvia Bya