Ce aș face dacă aș fi Dumnezeu pentru o zi ?!- Silvia Urlih

Mi-am lansat o provocare. Mi-am răspuns la o întrebare :  ”Ce ai face dacă ai fi pentru o zi Dumnezeu ?”Ce provocare… ce întrebare… Dar poate fi cineva Dumnezeu ?... aici pe pământ , sau în ceruri ? Bineînțeles că nu, dar… întrebarea-i întrebare.
             O zi să fiu Dumnezeu… eu, umilul fir de praf de pe crucea Fiului Său, să fiu Dumnezeu… eu, cea care sunt doar expirația divinității , sau strănutul Său. Dumnezeu nu pot fi, dar pot fi zâmbetul Lui, pot fi iubirea pe care El mi-o dăruiește, pot fi gândul Lui. Pot fi auzul , pot fi floarea sădită de El , ce se leagănă uneori sau permanent sub greutatea dojenilor Sale. Pot fi ogorul care plânge sub arșița invidiei și lenevirii pământenilor. Pot fi codrul fără pomii distruși de buldozere. Pot fi Dunărea ce curge spre Mare, spre acasă a ei,  grăbindu-se să-i povestească despre  durerile ei, despre lacrimile strânse în curgerea ei spre casă. Pot fi râul care a îmbrățișat fără voia lui  sufletele vinovate sau nevinovate . Pot fi și glasul tânguit al păsărilor migratoare. Pot fi lacrimile cerului strânse în broboane fine de ploaie. Pot fi chiar eu, un boț de lut plămădit cu grijă de palmele Lui… Pot fi iubirea, respirația, iertarea, mângâierea Lui… Câte nu pot fi…
               Ce aș face ? Aș face exact ceea ce El, Dumnezeu a făcut. Aș face lumea în 6 zile, iar în a șaptea zi m-aș odihni. Aș face trupul omului așa cum l-a făcut  El,apoi i-aș picura stropi de suflet .  Și apoi… apoi i-aș pune pe oameni la încercări… le-aș testa credința, rezistența, iubirea . Aș vrea să știu cât de mult m-ar înțelege, cât de mulți mi-ar auzi plânsetul, cât de mulți mi-ar vedea lacrima. Aș vrea să știu câți dintre fii mei au înțeles care le este drumul spre acasă… câți dintre ei mi-au acceptat iubirea și câți știu să o dăruiască celorlalți necondiționat. Aș dărui săracului inteligență, iar bogatului milostenie.
            Mi-aș dori.. Mi-aș dori să fiu eu, umilul meu Dumnezeu . Să-I pot accepta în totalitate iubirea, înțelegerea, răbdarea, înțelepciunea, bunătatea. Mi-aș dori ca în sufletul meu să-și găsească adăpost iubirea divină. Mi-aș dori să pot apoi oferi oamenilor iubirea, fără a fi greșit înțeleasă. Mi-aș dori să-i fiu lumina ochilor Lui pe pământ, până când mă voi întoarce iar acasă, acolo de unde El m-a trimis aici. Mi-aș dori să învăț să mă iert, pentru a putea apoi să-i iert și pe cei din preajma mea, să pot să mă iubesc, pentru a putea iubi .
        Dacă aș fi… dar nimeni nu poate fi Dumnezeu , așa că… eu doar Îl iubesc ! îngenunchez și mă rog Lui ….

Tu, prieten drag, ce-ai face dacă ai fi pentru o zi Dumnezeu ?

RUGĂ SPRE CER

Primește –mi Doamne ruga spre cerul Tău

Adu-mi iertarea gândului din plânset

Fii bun cu mine, Dumnezeul meu

Și iartă-mi lacrima din suflet.

Primește Doamne închinarea rece

Învață-mă să fiu cu mine iertătoare

Fă lacrima din suflet să îmi sece

Și iartă-mă căci sunt doar muritoare.

Primește Doamne fulgerul ce-mi stinge

Cu lacrimi cântul dorului fierbinte

Iartă-mi iar sufletul ce plânge

Ia-mi gândurile ce mă ard prin minte

Primește-mi Doamne sufletul la cer

Învață-mă să știu cum să iubesc

Iubirea mea în dar să ți-o ofer

Iubirea sufletului cum să ți-o dăruiesc.

fragment din cartea „Biserica sufletului meu”- Silvia Urlih