”Eu te-am iertat ! Iubește și tu și iartă !” Silvia Urlih

De câte ori nu ți s-a întâmplat să simți că-ți fuge pământul de sub picioare… să simți că cerul coboară pe tine, că nori negri și groși de furtună îți opresc răsuflarea… De câte ori nu ți-ai spus : Doamne… vino de mă ia ! sau Doamne, eu sunt cinstit , nu fur, nu dau în cap, nu râvnesc la bunul altuia… merg la biserică,  fac donații, aprind lumânări de sănătate… de ce mi se întâmplă  tocmai mie așa ceva ?

Te-ai întrebat, nu ? Și eu m-am întrebat. Ba mai mult, L-am judecat și  m-am îndoit de existența Lui. Am judecat, crezând că sunt neprihănită, fără de păcate.  Am gândit că Dumnezeu pedepsește. Ce rău m-am înșelat atunci, în anii tinereții mele…  Cum să pedepsească El, Dumnezeu, când este doar iubire și bunătate ?! Cum să-mi dorească El mie răul ?!

Dar… Dă-i Doamne mintea omului cea de pe urmă. Pe măsură ce-L judecam și-i negam existența, mă afundam mai mult în suferință. Nopțile se transformau în zile, iar zilele atârnau din ce în ce mai greu pe umerii mei. Îi ceream dovezi… vroiam să-L văd, să-L simt… vroiam ceva palpabil din partea Lui.

Și a venit o zi, când cineva mi-a spus :

-Roagă-te cu inima. Învață rugăciunea inimii.

-Of Doamne ! Ce-o fi aceea rugăciunea inimii… cum să-i spun eu inimii să se roage ? Inima este un organ care pompează sângele în organism…

-Spune doar atât : Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă și mă mântuiește pe mine … și spune-ți numele. .. îți mulțumesc pentru ceea ce-mi dai . Dar ai grijă, nu o spune precum o poezie. Trebuie să simți că întreg universul coboară în trupul și sufletul tău… trebuie să simți că-ți dau lacrimile, atunci când spui aceste cuvinte… Să-ți vină să râzi și să plângi, iar din stomac să plece stoluri de fluturi spre inimă. Abia atunci reușești să te conectezi la divinitate. Abia atunci Dumnezeu te aude.

După ani de exersare, am reușit să spun rugăciunea inimii. Și ce credeți că a făcut divinitatea ? Mi-a arătat că există. Și-a coborât privirea , bunătatea și îngăduința spre mine . M-a auzit și mi-a redat sănătatea, speranța, viața. M-a iertat de nesăbuința neîncrederii în El. M-a iertat !

Mi-a spus : Credința ta te-a vindecat,  femeie! Și  mi-a mai  spus :  ”Acum mergi și spune tuturor , spovedește-te. Eu te-am iertat ! Iubește și tu și iartă !”

Cât de mult greșim noi, oamenii, crezând și sperând că dacă mergem regulat la biserică, ne rugăm și aprindem lumânări Dumnezeu ne vede, ne aude și ne iartă. Avem impresia că dacă altcineva se roagă pentru noi, nu mai păcătuim, iar păcatele trecute ni se șterg. Greșit… foarte greșit. Păcatele nu se șterg cumpărându-ți iertarea, cu un leu, zece lei sau sute de milioane. Păcatele ți le ștergi tu însuți, rugându-te cu sufletul, cu inima, iubind și iertând, încercând să nu-ți  judeci aproapele, să nu jinduiești la bunul altuia. Prin faptele tale îți aduci sau nu iertarea în drumul spre lumina veșnică.

SĂ SEMĂN IUBIREA

Doamne!

zilele mele îmi sunt numărate,

Iar Tu !

îmi ești clipa din ora ce-mi spune

că trup rătăcit sunt

și sânge

și poate

lacrimă tristă

ce în zori va apune.

Din plete-mi fac scară

la Tine s-ajung,

din fulgerul zilei

scriu treaptă spre cer,

durerea din suflet vreau azi

să alung,

să mușc

din albastrul prin de mister.

Din lacrima rece

grădini vreau să-mi fac,

Să semăn iubirea,

s-o ud,

s-o cosesc,

sufletu-mi strigă,

îmi strigă, dar tac…

tac în iubire,

iubire-mi doresc.

fragment din cartea „Biserica sufletului meu!- Silvia Bya Urlih