De ce îți este frică
să râzi
și să iubești ?
De ce-ți ascunzi
iubirea
în florile de mină ?
De ce îți este frică
să râzi
și să trăiești ?
De ce trupu-ți încui și uiți
de rădăcină ?
De ce nu recunoști,
lumina
că ți-e cort ?
De ce condamni iubirea
și-o pui pe eșafod ?
Nu vezi
că trupu-ți moare,
iar sufletul ți-e mort ?
De ce nu ai curajul
să mai pășești
pe pod?
Privește-te-n oglindă,
vezi
zâmbetul cum plânge?
Vezi sufletul cum urlă
că-i e trupul prea strâmt?
Privește-ți inima,
simți cum în ea se strânge?
Iubește !
Iartă !
Crede!
Trăiește pe pământ !
Silvia Urlih - 17.05.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu