Curg ploi de
cuvinte,
zburdă
ca vântu-n furtună,
fulgeră vorba,
zboară ca gândul ce
vede
apusul,
curg ploi de
cuvinte,
se frâng pe oglinda
ce se răzbună,
scapără gândul
murdar
și crede că spune
nespusul.
Sub pașii tăcerii
suspină durerea în
piepturi plăpânde,
sub tălpi
se adună fărâme din
oameni prea goi,
cuvintele tună
și fulgeră,
ies fără teamă
din trupuri
flămânde,
cu mintea pribeagă
ochii caută o urmă
curată
prin noroi.
Strivesc cu nesaț
urâțenia lumii
deși calc prin
ciulini,
pășesc peste urât,
cu pas hotărât
și statornic,
mă doare pasul de-atâta
mers printre spini,
dar,
aștept lângă oră
și număr iertările
din ornic.
Silvia Urlih 25.05.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu