Flori de cireș
pe frunte îmi cresc,
în păr,
frunze vii mă pictează,
între cer și pământ
o punte-mi croiesc,
o punte albastră,
căci,
plec spre amiază.
Din flori de cireș
pat vieții așez,
din
frunze și flori
îmi fac
felinar,
între pământ și cer
speranțe brodez,
iubirea să-mi fie ofrandă
în dar.
Cu flori de cireș
în cireș
mă îmbrac,
din trunchi
îmi clădesc palat de cleștar,
lăstari las să crească ,
cu mine mă-mpac,
cu mine
în mine
mă-ntorc la altar.
Silvia Urlih 08.05.2017
Silvia Urlih 08.05.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu