În
curcubeul sufletului meu
se strâng lumini,
revăd
iluzii
și-amintiri
și iară vise,
speranțe ce le-am strâns cândva
cu două mâini,
astăzi
înmuguresc din sâmburi
de caise.
În
curcubeu se strange viața
și dorința,
printre culori albastre
și alb
și violet,
se rătăcește câte-un gri,
însă ființa
iar se trezește
și
strânge primăvara în buchet.
Speranța ce-am avut cânva
îmi e făclie,
mă arde ,
mă învăluie-n lumină,
mă-mbrac în curcubeu,
parcă ar fi magie.
Scena e doar a mea.
Deschide-te
cortină !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu