S-au
răzvrătit furtunile
când
mi-ai
zdrobit aripile,
doar le-ai
rănit,
nu le-ai zdrobit,
mi-am
odihnit o vreme zborul,
plutirea
mă însuflețește,
îmi
cântă-n zori
iar
clipele ,
sămânța
vieții o sădesc,
brăzdez
din nou
ogorul.
S-au
răzvrătit furtunile,
când
ceru-n
mine-a-plâns,
câmpiile cu
maci albaștri
s-au
strâns
într-un copac,
în răsărit
iar mă trezesc
cu roua
ce în
pumni am strâns,
cenușa
macilor ce-ai ars,
în fluturi
se prefac.
S-au răzvrătit
furtunile
ca
valul
prins în malul mării,
munții,
nisipuri au cernut,
copacu-n
minea- nins,
zăpezile
s-au scurs în vară
ca
ceara
lumânării,
pe câmp
ai răsădit
ciulini,
căci
ai rescris
ce era scris.
Silvia Urlih 23.05.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu