PRIMĂVARA TOAMNEI MELE - Silvia Urlih

M-am întors dintr-o toamnă,

de acolo de unde încep

anotimpurile.

S-au pogorât năvalnic pe albia timpului,

au tot colindat prin univers,

dar,

nu au întâlnit,

sau

au sărit peste un anotimp,

anotimpul iubirii..
S-au revărsat tumultos,

au plouat torenţial și au ajuns la capăt

de drum.

M-am întors de curând,

din anotimpul aflat la început

de drum.
Urmele frunzelor moarte,

încă îmi mai cad

de pe tălpi.
Le scutur,

mă spăl cu apa soarelui,

cu ploaia razelor de aur,
mă şterg cu pletele bălane

ale vieţii

și

aștept primăvara toamnei.

M-am întors de curând

din anotimpul unde frunzele

încă mai cad,
Încerc să le resădesc cu palmele privirii

în crengi încă verzi.
Am sărit

sau am rătăcit un anotimp

și

am ajuns în toamna capătului de drum.
Am mers pe drumuri șerpuite,

dar,

am ajuns în anotimpul iubirii,

am ajuns în primăvara toamnei mele.

Silvia Urlih 25.05.2017