MAI STAI ! Silvia Urlih

Se scurge-anotimpul în șoaptă,

aleargă

prin vremi nemiloase,

se-nghesuie-n lada de zester,

dar vrea

lumina s-o vadă,

aleargă,

de frunze uscate se prinde,

cu orele-n ore se coase,

își simte suflarea tăiată,

se sufocă

în ziua prea fadă.

Șiroaie de flori și de roade

se-așează-amorțite

în dric,

se scurge-anotimpul în timp,

secundele plâng

în tăcere,

ora se prinde în horă,

cadranul

îi pare prea mic ,

se-apleacă sub anii prea grei,

jelește,

o doare durerea.

Mai stai

anotimpule crud,

mai stai

o clipită cu noi,

oprește-ți grăbirea spre noapte,

oprește-ți pasul grăbit,

mai lasă-mi o clipă privirea,

e plină încă de ploi,

răsari

în amurgul luminii,

mai am

încă mult de pășit!

Silvia Urlih 26.05.2017