ERAM DOUĂ IUBIRI - Silvia Urlih

Cândva,

eram două iubiri

unite de făclie,

eram

două cetăți,

cetăți

fără străjeri,

eram ca doi vulcani

uniți de-aceeași glie,

eram ca două valuri

plutind

pe-aceleași mări.

Cândva,

eram ca două frunze unite de un ram,

eram ca două file

nescrise

dintr-o carte,

eram ca doi luceferi…

eram,

dar,

doar eram,

eram foarte aproape,

însă,

foarte departe.

Cândva,

eram ca două dansuri

unite

într-un vals,

eram ca doi atoli

ce și-au găsit unirea,

eram ca două cântece

cântate

mult pea fals,

eram ca două mersuri

ce și-au pierdut

cărarea.

Când filele-au fost scrise, nu ne-am aflat aflarea,

am fost două cetăți prădate de străjeri,

am fost două dureri ce și-au simțit durerea,

asta am fost și ieri și mâine și iar ieri.

Azi,

suntem doi luceferi

pe ceruri sângerânde,

suntem

ca două umbre

ce-și caută o haină,

suntem,

eu răsărit,

tu,

marea fără unde,

ne-am rătăcit de noi,

ne-am rătăcit de taină.

Silvia Urlih 21.09.2018