Eu nu
sunt codrul înfrunzit
prin
care
să
păsești în grabă,
nu sunt
copacul plin de flori
din
care
să
culegi doar șoapte,
eu
nu-ți sunt carte de povești,
tu să
citești doar o silabă,
nu sunt
izvorul nesecat
din
care
să
te-adăpi o noapte.
Eu nu
sunt cuibul de la geam
din
care
cucul
cântă-a jale,
nu sunt
grădina înflorită
din
care
tu să
furi o frunză,
eu nu-s
un drum bătătorit
pe care
tu să
calci agale,
nu sunt
tablou neînrămat,
nu sunt
taboul fără pânză.
Eu nu-s
peronul unei gări
în care
să
cobori de teamă,
nu sunt
vagonul părăsit
în care
să
te-ascunzi când doare,
eu sunt
peronul
vieții mele,
nu-s
cămătar,
nu sunt
nici vamă,
iubirea
nu e de vânzare…
ibirea
nu-i cenușă-n mare.
Silvia Urlih 18.09.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu