Sunt eu,
aceeași eu,
îţi aminteşti de mine ?!
sunt valul care-a rupt malul în
două,
sunt plaja
care-a strâns în pieptul ei
nisipul risipit,
îl port încă în mine,
dar risipirea m-a rănit
și doare.
Sunt eu,
aceeași eu,
îţi aminteşti cântarea ?!
sunt eu,
vioara
care ți-a cântat pragul serii,
mi-ai rupt din coarde
şi-ai aruncat glasul iubirii,
scânceşte muzica viorii,
scâncește coarda ruptă.
Sunt eu,
aceeași eu,
îţi aminteşti de mine ?!
sunt primăvara ce ţi-a pus flori
de cais
în iarnă,
m-ai șters din anotimp,
da-s soare-n întuneric,
sunt soare ce n-apune
în nopți
pierdute-n vis.
Silvia Urlih 28.09.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu