Am fost o lacrimă sărată,
m-ai cântărit în palma ta,
când m-ai sorbit cu buze calde,
eu am plouat
cu soare-n tine,
am tremurat o clipă-n vreme,
și-am auzit ce asculta
inima,
care-mi plângea,
dar îmi spunea
că-mi va fi bine.
În palma ta îmi e a vară
și-a soare mi-e,
căci îți sunt grâu,
un bob de grâu
care-și dorește să-ți fie pâinea
de pe masă,
o pâine-n care să-ți găsești
rubinul
aruncat în râu,
în palma ta îmi simt adâncul,
adâncul vrerii
de acasă.
Îți tremuram sfios pe buze,
îți auzeam somnul din vis,
cântam,
plouam cu soare-n tine
și așteptam să-mi fiu câmpie,
picam o lacrimă din pleoape ,
dar,
îmi eram în paradis,
am fost o lacrimă sărată…
când îmi voi fi
lacrimă vie ?
Silvia Urlih 28.09.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu