Visează toamna mea
să-și fie primăvară,
că fructul pârguit
se va forma iar
mugur,
visează toamna mea
că-n zi,
nu-și va fi seară,
visează toamna-n vis
că vinu-i va fi
strugur.
Visează că în vis
e iară mic copil,
că-n noaptea vieții sale
e iară
dimineață,
visează că tăcerea
îi spune-n gând subtil,
că
ce-a trăit o vreme
e viață,
chiar e viață.
Visează toamna mea
să-și fie iar
copilă,
să retrăiască-n vară ce ieri
i-a fost poveste,
povestea i-a fost dramă,
dar,
nu îi este milă,
toamna ce și-o trăiește,
îi spune
că își este.
Silvia Urlih 09.09.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu