Se scurg prin mine
anii,
veninul amăgirii,
mă amăgesc că-i zi,
deși
noaptea m-apasă,
curge prin vene gândul,
gândul amintirii,
regretele revin…
eu le alung,
nu-mi pasă.
Viața mi-a fost poveste,
o… veste ce am fost,
numele
mi-a adus argintul
din copaci,
verdeața n-am simțit-o,
dar,
a avut un rost,
argintul ce mi-e dat,
poate că mi-este
vraci.
Curge prin mine timpul,
un timp
cu un final,
finalul sună-n noapte și-mi spune
că-i aproape,
viața mi-a fost un ramur,
un ram uscat,
banal,
unde mi-e înflorirea,
unde mi-s anii ?!
mi-s nufăr între ape.
Silvia Urlih 12.09.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu