NE UNEA DUREREA - Silvia Urlih

Iubite,

mai știi când ne plimbam

pe-aleia de sub soare

și-mi dăruiai pădurea

pentru-a mă lecui,

mai știi când îmi spuneai

că dragostea

nu moare

și că în veșnicie

noi doi

vom dăinui ?

Iubite,

mai știi când îmi puneai

sub tălpi

cerul cu stele

și când în dans frenetic

cu râuri ne-ntreceam,

mai știi că patul nostru

era din albăstrele

și mă-nveleai cu tine,

știi

că-mi erai balsam ?

Iubite,

mai știi când îmi ștergeai

lacrimi

cu sărutări,

când mă-mbrăcai în frunze

ce-mi încălzeau tăcerea,

mai știi când eu eram

cu tine-n depărtări,

iar tu-mi erai aproape,

căci ne unea…

durerea.

Silvia Urlih 06.09.2018