PRINTRE FRÂNTURI DE ADIERI - Silvia Urlih

Printre frânturi de cer te văd,

parcă ești rază

sau ești nor,

parc-ai ploua cu răni pe suflet,

parc-ai fi soare-n răsărit,

parc-ai fi plâns în adormire

sau parc-ai fi

dorul din dor,

printre frânturi de frunze moarte

răsari

din pasul rătăcit.

Printre frânturi de adieri

îmi strigi

cu glas din viitor,

parcă m-ai ninge cu-nflorire

să înfloresc din univers,

parcă mi-ai ostoi-nsetarea,

parcă mi-aș fi din nou

izvor,

printre frânturi de înserări

îmi cânți cântările

din vers.

Printre frânturi de răsărituri

mă chemi

să-mi fiu

cântarea mută,

parcă mi-ai fi vorbirea mută

ce se ascunde-n cântec viu,

parcă mi-aș odihni-n odihnă

născarea-n carea-m fost născută,

printre frânturi de nemuriri,

îmi scriu povestea,

ca să-ți fiu.

Cu trupul frânt

de raze

și de ploi

și de ninsori

și de răsărituri

și de înserări,

încă îmi sunt

eu.

Silvia Urlih 20.09.2018