IARTĂ-MĂ ! - Silvia Urlih

Sunt eu,

sunt cântul care-ţi cantă-n urmă,

te-adună-n note pe arcuş,

te cânt în urmele pierdute

şi-n gama inimi te-adun,

sunt eu şi amintirea ta,

îmi cântă cântecul a jale,

îmi strigă inima a dor ,

îmi plânge-n gând cântu-n izvor,

iar susuru-mi plânge a ploaie.

Sunt eu și melodia noastră,

ţi-ajunge melodia-n gând ?

auzi iubirea care doare ?

te strigă-n noptile albastre

strigarea ce ne-a fost liant,

mă caută-n seara pierdută

şi uită-mă iară spre ziuă

dar caută-mă-n gând mereu

şi iartă-mă,

vreau să te doară…

Vreau să te doară depărtarea

ce ne-a legat în zori de zi,

vreau să te doară în durere

durerea ce mi-ai provocat,

vreau să te doară înserarea

când înserarea s-o lăsa,

vreau să te doară despărțirea…

dar, iartă-mă…

a fost doar gând,

nu vreau să te doară nimic.

Silvia Urlih 29.09.2018