Iubite,
zâmbirea
ta,
îmi înflorește
trupul,
în palma
ta,
mă simt
ca un copac,
sărutul
tău m-aruncă dincolo,
în
zarea ce mi-i suflu,
un
suflu cald,
ce îmi
șoptește-n taină
cum să
tac.
Iubite,
suflarea
ta
mă urcă
peste zări,
când la
ureche-mi spui că mă iubești,
tresar,
când mângâierile
astrale mă duc
în depărtări,
simt cum
renasc din mine,
din
mine
cum
răsar.
Iubite,
lacrima
ta de fericire mă îmbată,
inima ta
bătând săltat,
mă duce-n
univers,
zâmbetul
ce mi-l dai din infinit,
îmi e
ca și o roată,
o roată
a ruletei,
ruletă
ce mi-e soartă,
iar
soarta,
mi-e un
vers.
Silvia Urlih 23.09.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu