N-AȚI ÎNȚELES - Silvia Urlih

Voi,

m-ați făcut din om,

petală,

n-ați înțeles că sunt

floare de mac,

m-ați folosit,

m-ați aruncat apoi afară,

și am tăcut,

dar astăzi,

nu mai tac.

Credeați

că sunteți pomi înfloritori,

dar

crengile vă dor,

nici frunze nu aveți,

copacii care-ați fost,

s-au ofilit în zori,

iar sufletul

vi l-ați zidit

între pereți.

Credeați

că sunteți tineri

tot mereu,

credeați că iarna

n-o să vă găsească,

dar,

v-a găsit cu burțile-atârnate,

vă e greu,

iar primăvara-n voi

n-o să mai înflorească.

V-ascundeți anii, dar anii nu vă iartă,

v-ați tot mințit că sunteți încă tineri,

azi, bătrânețile vă bat ușor în poartă,

ieri, a fost luni, astăzi e iară vineri.

Voi,

m-ați lovit cu sulițe și stânci,

eu,

floarea mea de mac

mi-am apărat,

rănirile mai dor,

încă îmi sunt adânci,

eu v-am iertat,

căci drumul,

cu maci l-am presărat.

Silvia Urlih 09.09.2018