LANȚURI GRELE DE MĂTASĂ - Silvia Urlih

Lanțuri grele de mătasă

curg

prin soare peste noi,

ne trezesc cu munți de stele

și ne-mbracă în uitare,

ne acoperă cu lacrimi

să ne spele

pe-amândoi

de cenușa ofilită

ce-am lăsat-o la altare.

Lanțuri de mătasă-albastră

prin artere

se-mpletesc,

inimile ni le fură

și le schimbă între ele,

trupurile ni le scaldă

în viu sânge-mpărătesc,

aripile le sudează

cu iubire

în inele.

Lanț cu lanț se-nlănțuiește

și ne-nlănțuie-n iubire,

za cu za înmărmurește

și-n cleștar

ne împreună,

două rădăcini uscate

se trezesc din asfințire,

pasul

și-l unesc în umbră,

umbrele

și le-ncunună.

Silvia Urlih 27.02.2013

ÎN MÂINE SĂ RĂMÂN - Silvia Urlih

Cu ochiul prins în floare

mă dezmierzi ,

de trunchiul tău

mă legi

liană înverzită,

mi-alungi apusul

din veștede amiezi

și mă trezești

din frunza vestejită.

Pădurea ta mi-o legeni

sub picioare,

sub tălpi

îmi crești izvoare

de lumină,

cununi de zâmbet

îmi aprinzi

în pletele de soare,

icoană când mă faci

în timpul ce-o să vină.

În brațe-s sunt un flutur 

cu o uitată-aripă,

tu îmi oferi un umăr

pe trunchiul tău

bătrân,

din crengi mi-ai făcut pat

să-mi ostoiesc o clipă

timpul din timp

cu mine

în mâine să rămân.

 Silvia Urlih 26.02.2013

CU SUFLETU-N IZVOR - Silvia Urlih

Tu ai intrat în toamna mea

îngenunchind în prag,

din primăveri

mi-ai împletit

inelul de mireasă,

cu lacrimi

mi-ai deschis al vieții sarcofag

și m-ai luat cu tine

spre mine...

spre acasă. 

Zăpada se apleacă

sub tălpile ce-mi ard,

rămân în urma lor

cenușile-n pahar,

cu palmele

arzând

mă sprijin de hazard

și te primesc în vis

cu visul

ce mi-i dar.

Cu sufletu-n izvor pășesc

spre dimineață,

cu inima

ce ninge pe rug

m-aprind și eu,

iubirea-ncet mă spală

și-mi spune că în viață

sunt eu

ești tu

și bunul Dumnezeu.

Silvia Urlih 25.02.2013

FĂ-MĂ TRUP DE LUNĂ - Silvia Urlih

Mă modelezi din praf,

omăt

și din cenușă,

mă strângi

de pe fărașul cu-amintiri,

îmi torni în venă

prin cheia de la ușă,

sângele fiert

în flori

de trandafiri.

Îmi auzi plânsul

ce azi

erupe din iubire

când sorbi culoarea

buzelor fierbinți ?

îmi auzi pleoapele

orbite de sclipire

când mă ridici

cu tine

printre sfinți ?

Împreunează-ți mâinile

și ia-mă-n miezul tău,

cuprinde-mi sufletul

și haide

împreună,

ia-mă cu tine

și fă-mă

scut de grâu,

zboară cu mine

și fă-mă

trup de lună !

Silvia Urlih 18.02.2013

MI-AI ARS ZĂPADA - Silvia Urlih

Cu chipul tău

încărunțit în piatră,

ai stins lumina

din statuia mea,

mi-ai pus privirea

în jarul de pe vatră

și-ai ars zăpada

ce-n mine

mai ardea.

Ai șters cu ochii-ți nisipoși

pământul

ce mai năștea în mine o lalea,

mi-ai îngropat

în vin iubirea,

gândul

că aș putea să cresc

precum o stea.

Cu rădăcina săracă și-ofilită,

m-am ridicat

pe vântul

ce-mi spunea,

că pot urca arzând

spre ziua oferită

de mine

pentru mine

spre steaua din lalea.

Silvia Urlih 18.02.2013

ÎȚI VOI FI- Silvia Urlih

De mă vei soarbe

din vântul ce aleargă,

voi fi

zăpada verde pe castani,

îți voi fi

soră 

și mamă ,

voi fi creangă,

îți voi fi

floarea găsită între ani.

De mă vei bea,

pe buza arsă îți voi fi fântână,

voi fi

și lacrimă și miere și pelin,

voi adormi cu tine 
pe un pisc de lună,

cu viața ta

vom fierbe

într-un pahar cu vin.

De mă ridici statuie-n tine,

de mă zidești

din flacără și gheață,

din mine-ți vei clădi

izvoare

în destine,

îți voi fi sânge

și lumină,

voi fi hotar de viață.

Silvia Urlih 18.02.2013

ȘAH MAT VIEȚII - Silvia Urlih

Într-o noapte zgribulită

lângă nucul meu nebun

mi-am culcat fruntea căruntă

pe fereastra soarelui

clipele

le-am pus în nuci

și am început să pun

raze una câte una

pe frânghia muntelui.

Peste nuci am presărat

sarea mărilor sihastre

în paharul dimineții

le-am cules

și le-am spălat

le-am turnat ceruri și râuri

grânele din lunci albastre

și din vântul depărtării

muntele mi l-am chemat.

Într-o noapte zgribulită

lângă bunul meu alun,

învelită în petala zilelor,

am căutat…

mi-am găsit norocu-n bob

lângă nucul meu nebun,

iar pe tabla învechită

i-am dat vieții…

șah și…mat.

Silvia Urlih 15.02.2013

DIN NOU SĂ FIU- de Silvia Urlih

Tu

poți fi soarele-nvelit în lună

poți fi și cerul

și pământul dintre ape

tu poți fi floarea

ce-n clipe

își adună

polenul orei

zăpada de pe clape.

Poți fi călăul

sau împăratul meu,

poți face flacăra să ardă-n busuioc

poți înflori

pe vânt

un curcubeu,

poți stinge cu iubire

iubirile din foc.

Tu

poți atinge cu sufletu-ți un suflet,

un suflet singur

ce arde în pustiu,

îmi poți aduce umbra

peste umblet,

cu umbra mea

din nou

să fiu.

Silvia  Urlih 15.02.2013

Relatia cu un om evoluat spiritual

de Ernest Hadrian Böhm la 2 iulie 2011 la 17:48 ·
A intra in relatie cu un om evoluat spiritual este teoretic extrem de usoara, pentru ca acesti oameni sunt, asa cum ii denumesc batranii, "painea lui Dumnezeu"... intelepti, intelegatori, maleabili, iubitori si iertatori... constienti de valoarea lor dar in acelasi timp lipsiti de infatuare. El nu are nevoie de nimic si de nimeni pentru a fi fericit, fericirea pe care el o aduce in viata celorlalti fiind sursa principala a propriei sale fericiri, asa cum spunea Sf. Francisc "Noi primim prin ceea ce oferim!".
Spun teoretic, pentru ca practic doar cei evoluati spiritual se recunosc si se aprecieaza reciproc, doar ei isi dau seama de valoarea celuilalt. Ceilalti oameni nu sunt inca la nivelul de intelegere necesar pentru a vedea adevarata valoare a unor asemenea persoane, sunt asemenea celor care gasesc un diamant si il arunca datorita faptului ca nu stiu ce este acela un diamant... continuand sa umble in schimb asa cum spunea Osho "cu mainile pline de pietre"... dar daca ar cunoaste valoarea diamantului, nu l-ar mai arunca niciodata!
Omul evoluat spiritual insa nu va tine cont de acest amanunt si deseori isi va exercita menirea de deschizator de drumuri, de nascator de intrebari fundamentale de viata in sufletul celor mai putin evoluati spiritual, iar pe principiul "omul sfinteste locul" si in acelasi fel in care o picatura de apa sfintita va sfinti un butoi intreg de apa, va avea puterea sa invete ceea ce inseamna iubirea adevarata pe toti cei care vor avea curiozitatea, intelepciunea sau chiar curajul de a-l primi in viata lor. Acestia vor fi cu adevarat binecuvantati si acela va fi momentul in care vor accepta sa-si schimbe viata, destinul, modul de gandire, etc... facand in acest fel primii pasi pe drumul lor catre evolutia spirituala.
Asemenea vampirilor care nu pot intra in casa voastra fara sa fie invitati :), omul evoluat spiritual nu va intra niciodata cu forta in viata voastra... chiar daca spre deosebire de vampir el are doar intentii bune! :p El stie insa ca in viata nici macar bine nu poti si nu ai dreptul sa faci cu forta.
Ati face insa bine asadar sa-l invitati in "casa" voastra atunci cand aveti ocazia... pentru ca sunt multe case in drumul sau si nu se stie daca veti mai avea o alta ocazie!

(Ernest Hadrian Böhm)

FĂRĂ IUBIRE, SUFLETUL…Silvia Urlih

Fără iubire,

sufletul ar fi

o floare-n lacrimi,

s-ar plânge lunii

din cerul nepătat,

și-ar căuta în haină

un suflet fără patimi

și poate…

poate-ar muri în suflet

cu suflet ne-mpăcat.

Fără iubire,

ai fi un suflet gol

de-atâta ars pe ruguri,

foc fără flacără

ai fi în spuza vieții,

te-ai îmbăta cu mustul stors din acri struguri

și te-ai trezi ocean

pe marginile gheții.

Fără iubire,

aș scrie în cuvinte mute,

viață fără de viață

aș fi în lungi ecouri,

fără iubire,

crucea nu m-ar urca

în vârf de munte,

fără iubire…

sufletul

s-ar căuta-n cavouri .

Silvia Urlih 15.02.2013

MĂ SIMȚI ? - Silvia Urlih

Mă simți ?

Simți cum te mângâi cu privirea?

simți cum din bulb

răsar lalea încărunțită?

mă simți lângă tulpină

cum îți trezesc trezirea

și cum renasc din foame

cu sete îndoită ?

Îmi simți atingerea ?

simți seva cum mă-ndreaptă

spre ziua care ieri era pustie?

Mă simți?

mă vezi ?

vezi floarea coaptă

ce-mi înverzește ochiul

și gura-n agonie?

Eu sunt aici,

la umbra florii tale

cu tine vom fi acoperiș

de stea,

îmi voi ascunde ochii

în mărgăritare

să simt doar taina,

iubirea

și mângâierea ta.

Silvia Urlih 13.02.2013

O NOUĂ AMINTIRE - Silvia Urlih

Când nu eram

avem pe umeri

fluturi sfinți

în gând mi-au fost

cu mine

lângă mine

dar anii au trecut iar fluturii

sunt munți

ce mi-au umplut fântâna

cu suspine.

Cu munți stâncoși

pe umerii mei calzi

am alergat pe mare

în albele câmpii

când am căzut

m-am agățat de brazi

pe fruntea lor

s-adoarmă

zilele târzii.

În barca ancorată

cu fir

de borangic

mi-am legănat pustiul

din privire

l-am semănat apoi

în cuibul unui spic

să înflorească–n el

o nouă amintire.

Silvia Urlih 12.02.2013

GOLGOTA-DEALUL DIN DEAL - Silvia Urlih

Sunt într-un deal

sau dealul e-n mine,

copacii mă strigă

eu nu-i aud,

doar macul

ce crește rupând din tulpine

mă mângâie-n sângele-i crud.

Pe deal

mi-am lăsat amintirile toate,

în deal

viu castel să-mi ridic,

să intru prin geamul uitării de toate,

să uit …

să uit de mine un pic.

Cu dealul din suflet

urc rătăcită,

în deal

un alt deal să îmi cresc…

fereastra deschid 

spre noaptea cosită,

cu dealul

pe deal să-nfloresc.

Silvia Urlih 12.02.2013

TRUP ÎN STÂNCĂ - Silvia Urlih

Sângele freamătă,

se contopește cu lava din vulcan…

erupe ,

aruncă stele între două vise

se-mbracă-n trup de stâncă

în lumea de can-can

în așteptarea viselor promise.

Pe stâncă-am încrustat

două picioare

și două mâini să le ridic spre cer

i-am pus doi ochi

să-și spele apele-n izvoare

sau să se-ascundă în stânca lor,

stingher.

Ce grea e stânca ce erupe-n sânge,

ce greu îi este trupului

s-o care,

îmi cere îndurare

căci sufletul o strânge

se-ntreabă ne-ncetat…

până când oare ?

Silvia Urlih 11.02.2013

ȘAH E VIAȚA - Silvia Urlih

Pe pânza timpului

am desenat icoane,

și focuri

peste gheață am pictat,

din pânză de păianjen am împletit

arcane,

de timp cu timpul

să mă țin legat.

Am scris cu jar

peste covor de clipe,

râul din ochi

l-am revărsat pe rană,

pionul lunii l-am așezat pe ape,

să-mi fie scut

pe sângele

de mamă.

Pe tabla vieții

am fost pion,

regină,

castel am fost,

iar astăzi, un nebun…

nebun frumos

ce caută să-și spună

că șah e viața

în zi de sfânt Crăciun.

Silvia Urlih 11.02.2013

CINEVA - Silvia Urlih

Stropii de ploaie îmi mângâie

talpa,

pașii

se-ndreaptă spre undeva,

gându-nserării

îmi caută șoapta

să-mi spună că-n ploaie e el

…Cineva.

Urmele pașilor

calcă pe ape,

urcă prin piatra spartă

de gând,

apusul mă cheamă,

e foarte aproape,

dar ziua îmi spune să calc

pe pământ.

Pașii mei singuri

ating infinitul,

acel Cineva

îmi fură surâsul,

spre albia apei mă-ntrec,

cu sfârșitul…

pe urmele apei

s-arunc în urmă

… apusul.

Silvia Urlih 11.02.2013

NEBUNE PLOI - Silvia Urlih

Nebune ploi

în vânt turbat

țes pânze arse

de-amintiri

buchet de brațe ridicate

își cern tristețile-n zefir

furtuni

ce tremură pe raze

își lasă urme-n trandafiri

petale plâng

cu sânge-n ziuă

săpându-și zid

în cimitir.

Nebune ploi

ning peste mine

îmi toarnă-n sânge

coriandru

ninsorile mă-mbărbătează

și-mi cântă dulce

la țambal

iubirile se-ncing în horă

și-mi strigă-n murmurul lor tandru

că vine ziua

când pe stele

voi fi

la ultimul meu bal.

Cu măști hidoase

peste trupuri

nebune ploi se-adună-n plâns

îndoliate gânduri urcă

spre cer pustiu

fără popas

răsaduri verzi își pun pe rana

ce-n viața toată

și le-au strâns

și râd la viață

râd în soare

râd stropii toți

râd într-un glas.

Silvia Urlih 08.02.2013