NESOMN - Silvia Urlih

Coboară-n șoaptă noaptea

pe malul frunții mele,

apusul se chircește

se rupe din neant,

cu infinitu-n brațe

m-adună dintre stele,

un gând

mi-l pune-n vise

și-l scrie-n diamant.

Plouă-n cuvinte moarte

pe patul înflorit,

mă doare înserarea

ce nu vrea să m-adoarmă,

îmi rog gândul să plece

cu gândul nedormit,

visez să nu fiu visul

ce visele îmi sfarmă.

Apusul se trezește

mă ia cu el de mână,

mă poartă-n dimineața cu soarta ei

sihastră,

privirea-mi nedormită

pe mine e stăpână,

îmi colorează ochiul

cu astrul din fereastră.

Silvia Urlih 02.02.2013