Stropii de ploaie îmi mângâie
talpa,
pașii
se-ndreaptă spre undeva,
gându-nserării
îmi caută șoapta
să-mi spună că-n ploaie e el
…Cineva.
Urmele pașilor
calcă pe ape,
urcă prin piatra spartă
de gând,
apusul mă cheamă,
e foarte aproape,
dar ziua îmi spune să calc
pe pământ.
Pașii mei singuri
ating infinitul,
acel Cineva
îmi fură surâsul,
spre albia apei mă-ntrec,
cu sfârșitul…
pe urmele apei
s-arunc în urmă
… apusul.
Silvia Urlih 11.02.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu