Ochii…
ochii mi-s apa
ce curge
spre izvor,
sau poate cerul
cu norii împăcat,
și-au luat din apa Dunării
un strop de dor
și au clipit…
cu cerul
de viață colorat.
Buzele…
buzele-mi sunt cântecul
din scâncet ,
un câmp de maci
erau
când s-au născut,
petala lor
m-a desenat cu zâmbet…
au râs
au plâns
au murmurat sau au tăcut.
Eu…
eu sunt și munte și cer
și nor și ploaie,
sunt grâul încolțit
sub gheață,
sunt apă
sunt foc
sunt salcie-n zăvoaie,
sunt gând din Dumnezeu…
sunt viață.
Silvia Bya Urlih - 05.02.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu