Nebune ploi
în vânt turbat
țes pânze arse
de-amintiri
buchet de brațe ridicate
își cern tristețile-n zefir
furtuni
ce tremură pe raze
își lasă urme-n trandafiri
petale plâng
cu sânge-n ziuă
săpându-și zid
în cimitir.
Nebune ploi
ning peste mine
îmi toarnă-n sânge
coriandru
ninsorile mă-mbărbătează
și-mi cântă dulce
la țambal
iubirile se-ncing în horă
și-mi strigă-n murmurul lor tandru
că vine ziua
când pe stele
voi fi
la ultimul meu bal.
Cu măști hidoase
peste trupuri
nebune ploi se-adună-n plâns
îndoliate gânduri urcă
spre cer pustiu
fără popas
răsaduri verzi își pun pe rana
ce-n viața toată
și le-au strâns
și râd la viață
râd în soare
râd stropii toți
râd într-un glas.
Silvia Urlih 08.02.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu