JUMĂTATEA MEA - Silvia Urlih

Jumătatea mea de soare

în câmpii acoperită,

s-a oprit cu frunza-n frunze

ofilită de trezire…

mâna ei

de raze plină

a întins-o obosită,

să-și găsească jumătatea

ce-a uitat-o la venire.

Jumătatea mea de lună

prin păduri rătăcitoare,

căutarea și-o anină

pe câmpiile 

din munți ,

își aruncă jumătatea

peste culmile din soare,

risipindu-se-n zăpezi

peste ochii mei

cărunți.

Jumătatea mea de lună

și-a găsit soarele-n ea,

s-a unit cu infinitul

în ogorul

luminat ,

a cernut cercul de foc

într-un fulg

stingher de nea,

mi-a-ntregit întregul verde

și sămânța

mi-a arat.

Silvia Urlih- 4 .02.2013