STRIGĂ SECUNDE Silvia Urlih

Cu brațul secundei

pe umăr sleit,

un om

își caută-n ape

trecutul,
își cară bocceaua

cu timp vestejit,
îngenuncheat

își adună pierdutul.

Clipa se-așează

pe fruntea balanței,

secunda

mă strigă

din ore pierdute,

mă ţin captivă

în pieptul speranței,

piroane bătute

în clipe flămânde.

În clipe alerg

dar zboru-i pe loc,
deșertul înghite

rodul

din fruct,
mă soarbe pământu-n

bocceaua cu foc,

și-n clipa din timp

când timpul

mi-e rupt.

Silvia Urlih 04.02.2013