Am furat
un strop din fluviu,
mi l-am pus
peste priviri,
am deschis
o clipă ochii printre franjurii
din pleoape,
lumea
s-a umplut de viață,
ochiul și-a croit
nălbiri
colorându-și neprivirea
cu albastrul
dintre ape.
Din potopul de lumină
ochiul
cu priviri albastre,
a pornit
pe drumul vieții
să adune noi priviri,
și-a dorit
să nu adoarmă
să nu calce
peste astre,
ca să vadă nemurirea
sfintei
sale
nemuriri.
Silvia Urlih 03.03.2013
Like it !
RăspundețiȘtergere