Sângele freamătă,
se contopește cu lava din vulcan…
erupe ,
aruncă stele între două vise
se-mbracă-n trup de stâncă
în lumea de can-can
în așteptarea viselor promise.
Pe stâncă-am încrustat
două picioare
și două mâini să le ridic spre cer
i-am pus doi ochi
să-și spele apele-n izvoare
sau să se-ascundă în stânca lor,
stingher.
Ce grea e stânca ce erupe-n sânge,
ce greu îi este trupului
s-o care,
îmi cere îndurare
căci sufletul o strânge
se-ntreabă ne-ncetat…
până când oare ?
Silvia Urlih 11.02.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu