Într-o noapte zgribulită
lângă nucul meu nebun
mi-am culcat fruntea căruntă
pe fereastra soarelui
clipele
le-am pus în nuci
și am început să pun
raze una câte una
pe frânghia muntelui.
Peste nuci am presărat
sarea mărilor sihastre
în paharul dimineții
le-am cules
și le-am spălat
le-am turnat ceruri și râuri
grânele din lunci albastre
și din vântul depărtării
muntele mi l-am chemat.
Într-o noapte zgribulită
lângă bunul meu alun,
învelită în petala zilelor,
am căutat…
mi-am găsit norocu-n bob
lângă nucul meu nebun,
iar pe tabla învechită
i-am dat vieții…
șah și…mat.
Silvia Urlih 15.02.2013
Lângă nucul tău nebun
RăspundețiȘtergereau venit vorbele toate
de aici, de mai departe
şi încerc să le adun
precum miejii de la nucă
în căsuţa lor de vis,
matul e doar pentru rege,
când regina-i paradis.