Se-adună-n cer
căruțele cu mere
se strâng ,
urmându-și valsul cântat
de lumânare,
se-adună
își dau mâna
și vor din nou a cere
iubire și-ndurare
iertarea din iertare.
Se strâng căruțele
își poartă măru-n spate,
cu rodul lor
stau șir
la Poarta luminată,
și-ar mai dori de viață
să fie semănate,
dar timpul le-a cosit
în lumea neuitată.
Căruțele se-adună
în crângul cerului,
vor
merele s-arunce
pe necuprins de nori,
neprihănire vor
din palma Domnului,
dar merele-s păcate
în noaptea
dintre sori.
Silvia Urlih 04.02.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu