De mă vei soarbe
din vântul ce aleargă,
voi fi
zăpada verde pe castani,
îți voi fi
soră
și mamă ,
voi fi creangă,
îți voi fi
floarea găsită între ani.
De mă vei bea,
pe buza arsă îți voi fi fântână,
voi fi
și lacrimă și miere și pelin,
voi adormi cu tine
pe un pisc de lună,
pe un pisc de lună,
cu viața ta
vom fierbe
într-un pahar cu vin.
De mă ridici statuie-n tine,
de mă zidești
din flacără și gheață,
din mine-ți vei clădi
izvoare
în destine,
îți voi fi sânge
și lumină,
voi fi hotar de viață.
Silvia Urlih 18.02.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu