ȘI EU ȘI TU- Silvia Urlih

Nu-mi pune nici o întrebare,

nu căuta răspunsul clar,

nu te-ntreba

de unde vin,

cine am fost în altă eră,

nu strânge iarba de pe dealuri,

căci

totu-acum îți e neclar,

cosește grâul din sărut,

unește-ne ,

fă-ne o sferă.

Strânge-mi în brațe sufletul…

simți

sânii cum te-mpung în piept ?

simți

cum te strâng ,

cum te dezbrac și

cum pe frunte-ți pun

cireșe ?

știi…

clipele leagă-le bine,

căci

timpul fuge că-i nedrept...

de mii de ani

ne-a căutat,

de mii de ani

ne-a scris depeșe.

Înscrisul astăzi l-am primit…

și eu

și tu

am râs puțin,

eu am citit,

tu ai citit ,

ne-am amuzat dar…

nu-i de râs,

ieri am căzut ne-am ridicat

și

am văzut paharul plin,

eu am citit,

tu ai citit

și ne-am unit iubirea

în surâs.

Silvia Urlih 25.08.2014

CREDEAM CĂ AI UITAT DE NOI - Silvia Urlih

Iar

încolțește frunza-n mac,

petala-i crește-n catifea,

din lujer verde-mi face

pat

să-mi odihnesc pașii

grăbiți,

îmi ia privirea amanet ,

din oase-mi face o saltea,

să mă întind pe strat de flori,

să-mi recroiesc anii

tiviți.

Pe

câmpul moale-al buzelor

m-apasă dulce-o sărutare,

stratul de flori

sub mine saltă,

aroma ta îmi dă fiori,

ți-aud cuvintele rebele,

îți simt iubirea din suflare,

te-nfrupți din frunzele de mac,

palmele tale-s

doi cocori.

Visul

m-a căutat mereu,

veacul

a strănutat pe mine,

iubirea ta am așteptat,

credeam … că ai uitat de noi,

dar universul ne-a chemat,

mi-a spus,

ți-a spus

de unde vine,

prin lume ne-a călătorit,

dar …

ne-a găsit și suntem

doi.

Silvia Urlih 24.08.2014

EU DOAR AM SCRIS - Silvia Urlih

Eu

n-am citit

din cărțile luxoase,

eu

n-am citit

în cărți scrise

de stele,

eu

am citit

între coperți

rufoase,

eu

am citit

din cartea vieții mele.

Eu

nu am scris

să plâng,

cum altul plânge,

eu

nu am scris

cu creta pe pavele,

eu

am scris doar

cu litere de sânge,

eu

doar am scris

în cartea vieții mele.

Eu

nu am scris

ca să citesc

doar eu,

eu

nu am scris

ca să înșir mărgele,

eu

am rescris

ce scris-a Dumnezeu,

eu

am transcris

din cartea sorții mele.

Silvia Urlih 22.08.2014

DE EȘTI - de Silvia Urlih

De ești vesel

și ferice,

curg prin tine ploi cerești,

soarele-ți răsare-n pântec,

naște

verdele din trup,

se ridică valu-n tine,

zbori

cu fluturi îngerești,

ca izvoare a iubirii,

gânduri vesele

erup.

De ești trist

și-ngândurat,

plouă un vulcan

prin tine,

rătăcești printre ruine,

cu deșertul te-ntâlnești,

te îngropi în grota sorții

pământul

nu te mai ține,

trup de suflet se desparte,

te cauți…

nu te găsești.

De ești

suflet călător spre lumina

fără pată,

gândul ți-este slujitor,

viața ți-este lumânare,

una ești cu apa vie,

nu-ți mai cauți

soarta-n soartă,

te-mpreuni cu universul ,

ești cărarea

din cărare.

Silvia Urlih 22.08.2014

CINE-I SEMNUL DE-NTREBARE ?- de Silvia Urlih

Vine toamna peste noi,

frunza

plouă pe sub stâncă,

de sub cer picură nopți,

zilele se-ascund în prund,

scorburi rod

pământul reavăn ,

pomii șterși

păduri mănâncă,

fluturi zboară lângă lampă,

între umbre

se ascund.

Infinit de ape roase

de rechinul

din silabă,

seamănă cu toamne-n brazdă,

sapă

râul dintre ape,

ca un semn de întrebare infinitul

se întreabă,

cine-i omul dintre grâne,

râul,

cine vrea să-l sape?

Invalid ,

rănit de umbre,

timpul

toamnele își cheamă,

le adună de pe drum,

le îndeasă-n buzunare,

firul nevăzut al vieții

îl înnoadă

și-l destramă…

infinitul…

râde-n barbă…

cine-i semnul de-ntrebare ?
Silvia Urlih 22.08.2014

STRÂNG TIMPU-N PUMNI - Silvia Urlih

Strâng timpu-n pumni,

mi-l pun la piept,

îl leg

de mine să nu plece,

mi-l fac coroană de-mpărat ,

mi-l pun pe frunte

să lumin,

caut o cheie să-l încui,

să nu îi simt suflarea rece,

îl rog să stea,

să-mi fie ghid,

să mă conducă

spre divin.

În valuri lunec și-l mângâi

cu verde crud

și mătăsos,

din cupa vremilor venit,

ca un balsam mi-l vărs

pe trup,

în unduiri provocatoare îl plimb

de coapse

să mi-l cos,

îl strâng de mine,

lângă mine ,

îl leg cu grijă

să nu-l rup.

Pe trupul galben pământiu,

mi-l plimb

cu adieri ușoare,

cu gânduri negre

și perverse

îl mai arunc,

dar

iar l-adun,

cu dinți de jar mai trag de el,

l-împing departe,

dar mă doare…

o dată-l chem,

iar îl gonesc,

dar până plec…

strâng

timpu-n pumn.

Silvia Urlih 21.08.2014

ERAM - Silvia Urlih

Treapta

se-apleacă sub greaua povară,

talpa

mă frige de grâul bătut,

umbra mă strigă,

mă caută iară

să mă ridice

de unde-am

căzut.

Norii-mi sunt paznici,

cerul

mi-e scenă,

pământul mă vede din

curcubeu,

eternul mă strânge,

m-adună în

genă ,

plămada să-mi leg cu lumină

de cheu.

Caut

un cer să lumin

iară ram,

caut un scaun

pentru trupu-mi

bolnav,

găsesc o oglindă

și văd

cum eram…

eram

punct minuscul,

eram

minții sclav.

Silvia Urlih 20.08.2014

TIMPUL MEU NEȘLEFUIT - Silvia Urlih

Scara scârțâie molcom

sub păcatele

de ieri,

mă conduce cu blândețe

spre un drum

misterios,

cu povara în spinare,

mă sufoc printre poveri…

umbra

caută ieșirea

de sub mersu-anevoios .

Sare umbra din visare,

mă pășește

peste sâni,

din grădina gândului

mă gonește

spre ieșire,

luminează steaua-n mine,

bolta cerului mi-e-n mâini…

mă retrag dintre tenebre

spre

meleagul

din iubire.

Rătăcește umbra-n mine,

caută

cu disperare,

mă găsește lângă trepte

pe un tron

îmbătrânit,

ține-n mână candela

și

îmi dă…

o lumânare,

lumânarea timpului ,

timpul meu,

neșlefuit.

Silvia Urlih - 20.08.2014