SĂ AM CE AZI NU AM - Silvia Urlih

Cântul păsărilor toamnei

mă înfașă-n

primăveri,

se pogoară peste mine

cu-ale stelelor

lumină,

florile înmiresmate toarnă-n mine

dalbe seri,

în pocaluri aurite

îmi pun slovele

din smirnă.

Glăsuiri se-aud din crânguri

de pe gamă

înfloresc,

urcă din adânc de viață,

ceruri

îmi pictează-n geam,

triluri calde din zăpezi

cresc în mine

și-mi doresc,

cu ursita să fiu soră,

ca să am

ce azi nu am.

Templul vieților mă cheamă

anii

să mi-i primenesc,

cu sortirea să fiu una,

punctul

să îmi fie pat,

versul păsărilor toamnei plouă-n mine

și citesc,

că de-i duc ofrandă

sorții,

soarta

 îmi va fi prelat.

Silvia Urlih 12.08.2014