O NOUĂ ZI - Silvia Urlih

Îmi bate ziua în perete

și ornicul

la ușă-mi bate,

raza din zi brațu-mi întinde

s-ating

amurgul obosit,

copacul tău mă ia în brațe

cărarea orei

să-mi arate,

din brazda frunții

alb de stele îmi spală ochiul

nedormit.

Mă scoală geana dimineții

o nouă zi

în mine ară,

pleoapele grele de visare

se zbat

sub somnul încă treaz,

sfioasă

inima-mi tresaltă din miez de scoarță

să răsară,

muguri de viață dintre oaze

să-mi spele somnul

din obraz.

Chipu-mi mijește de sub pernă

esența vieții

să deguste,

trupul se-ntinde-a leneveală

sânii

se sparg de-al tău astral,

buzele tale mă-nfioară când roșul buzei

vrea

să-l guste,

sângele fierbe

în pocale,

malul

se sfarmă lângă mal.

Silvia Urlih 13.08.2014