TIMPUL MEU NEȘLEFUIT - Silvia Urlih

Scara scârțâie molcom

sub păcatele

de ieri,

mă conduce cu blândețe

spre un drum

misterios,

cu povara în spinare,

mă sufoc printre poveri…

umbra

caută ieșirea

de sub mersu-anevoios .

Sare umbra din visare,

mă pășește

peste sâni,

din grădina gândului

mă gonește

spre ieșire,

luminează steaua-n mine,

bolta cerului mi-e-n mâini…

mă retrag dintre tenebre

spre

meleagul

din iubire.

Rătăcește umbra-n mine,

caută

cu disperare,

mă găsește lângă trepte

pe un tron

îmbătrânit,

ține-n mână candela

și

îmi dă…

o lumânare,

lumânarea timpului ,

timpul meu,

neșlefuit.

Silvia Urlih - 20.08.2014