Înmuguresc
din creanga ta,
din
seva
frunzelor
mărunte,
m-aduni
din risipirea lor,
renasc
iar stea din timpul brun,
împrăștii rouă
peste mine,
peste mine,
mă
faci coroană
peste
punte,
îmi
înfășori la pieptul tău,
apusul…
să
nu mai apun.
Înmuguresc
din ramul tău,
din
flori albastre
îmi
faci cer,
pe
fruntea scoarței tale-mi pui
umărul
ram,
să
mă anin,
din
inimă îți faci cuibar
și
faci din el
un
grănicer,
să-mi
aperi soarele de ulii,
să
mă-nflorești
ca
pe un crin.
Înmuguresc
pe brațul tău,
să
fiu iar mugur
însorit,
ferestrele
ți le deschizi
să-mi
dai
din
serile senine,
pe
masă-mi pui sufletu-ți cald
și
vrei să-mi fii
nou
răsărit,
mă-nlăcrimezi
cu sărutări
ca
să înmuguresc
din
tine.
Silvia Urlih 13.08.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu