Vine
toamna peste noi,
frunza
plouă
pe sub stâncă,
de
sub cer picură nopți,
zilele
se-ascund în prund,
scorburi
rod
pământul
reavăn ,
pomii
șterși
păduri
mănâncă,
fluturi
zboară lângă lampă,
între
umbre
se
ascund.
Infinit
de ape roase
de
rechinul
din
silabă,
seamănă
cu toamne-n brazdă,
sapă
râul
dintre ape,
ca
un semn de întrebare infinitul
se
întreabă,
cine-i
omul dintre grâne,
râul,
cine
vrea să-l sape?
Invalid
,
rănit
de umbre,
timpul
toamnele
își cheamă,
le
adună de pe drum,
le
îndeasă-n buzunare,
firul
nevăzut al vieții
îl
înnoadă
și-l
destramă…
infinitul…
râde-n
barbă…
cine-i
semnul de-ntrebare ?
Silvia Urlih 22.08.2014
Silvia Urlih 22.08.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu