Iar
încolțește
frunza-n mac,
petala-i
crește-n catifea,
din
lujer verde-mi face
pat
să-mi odihnesc pașii
grăbiți,
îmi ia privirea amanet ,
din oase-mi face o saltea,
să mă întind pe strat de flori,
să-mi recroiesc anii
tiviți.
Pe
câmpul moale-al buzelor
m-apasă dulce-o sărutare,
stratul de flori
sub mine saltă,
aroma ta îmi dă fiori,
ți-aud cuvintele rebele,
îți simt iubirea din suflare,
te-nfrupți din frunzele de mac,
palmele tale-s
doi cocori.
Visul
m-a
căutat mereu,
veacul
a
strănutat pe mine,
iubirea
ta am așteptat,
credeam
… că ai uitat de noi,
dar
universul ne-a chemat,
mi-a
spus,
ți-a
spus
de
unde vine,
prin
lume ne-a călătorit,
dar
…
ne-a
găsit și suntem
doi.
Silvia Urlih 24.08.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu