STRÂNG TIMPU-N PUMNI - Silvia Urlih

Strâng timpu-n pumni,

mi-l pun la piept,

îl leg

de mine să nu plece,

mi-l fac coroană de-mpărat ,

mi-l pun pe frunte

să lumin,

caut o cheie să-l încui,

să nu îi simt suflarea rece,

îl rog să stea,

să-mi fie ghid,

să mă conducă

spre divin.

În valuri lunec și-l mângâi

cu verde crud

și mătăsos,

din cupa vremilor venit,

ca un balsam mi-l vărs

pe trup,

în unduiri provocatoare îl plimb

de coapse

să mi-l cos,

îl strâng de mine,

lângă mine ,

îl leg cu grijă

să nu-l rup.

Pe trupul galben pământiu,

mi-l plimb

cu adieri ușoare,

cu gânduri negre

și perverse

îl mai arunc,

dar

iar l-adun,

cu dinți de jar mai trag de el,

l-împing departe,

dar mă doare…

o dată-l chem,

iar îl gonesc,

dar până plec…

strâng

timpu-n pumn.

Silvia Urlih 21.08.2014