NU TE OPRI !- Silvia Urlih

Se scurge ora

împăcată

spre punctul meu din infinit,

cu verde crud

și plin de viață

își varsă tot izvoru-n

timp,

cu zilele mă împreună

și-mi dă albastrul

liniștit,

să-mi picur viață

din secundă ,

să merg cu toamna-n anotimp.

Tic-tac-ul ei

 mi-e dirijor,

cadranul

mi-este încăpere ,

ora îmi strigă dintre note

că mai e timp

că pot să stau,

o gamă-ntreagă de cuvinte

îmi cântă vesel

și îmi cere,

cu timpul să mă iau de mână

cuvintele

să nu le dau.

M-așteaptă ceasul la răscruce

să-mi dea

buchetul lui de ore,

m-așteaptă-n pragul primăverii să-mi spună

să nu-mi fie toamnă,

brațu-i vânjos

spre mine-ntinde…

i-aud bătăile sonore,

cum îmi șoptesc printre secunde :

nu te opri,

firavă doamnă ! 

Silvia Urlih 01.08.2014