IUBEȘTE !- Silvia Urlih

Nuferi albi

îmi cresc la tâmple,

râd în soarele-ntomnirii,

în petale albe-mi poartă anii, 
cu desaga-n

spate,

ochiul cerului mă-ndrumă

să spun

bun venit venirii,

să-nțeleg că în iubire,

nu se spune

nu se poate.

Brațul cerului îmi ia

de pe umeri

sacul greu,

tinerețe mă brăzdează peste chip …

și-ntineresc…

din oglindă îmi zâmbesc

și mă-ntreb:

oare sunt eu ?

anii au fugit de mine…

i-am gonit

și îi gonesc.

Din corola inimii

printre vene sânge zboară,

năruit

îmi umple trupul ,

dar

năvalnic curge-n vreme...

fără țel

și fără sensuri,

schilodită,

dar ușoară

strigă către mine toamna :

hai

iubește

nu te teme !

Silvia Urlih 15.08.2014