N-AM CĂZUT CÂND AM CĂZUT - Silvia Urlih

E seara mea

în care marea

mă strânge-n palmă , colb din drum,
mă face val,

mă face undă

şi mă îmbracă în sirenă,
printre corali

mă pune perlă,

venele-mi umple cu parfum,

mă încunună cu adâncul

unde din lună-mi face

trenă. 

E seara mea

în care munţii

m-adună din îngenunchere,
mă urcă iar

pe vârf de stânci,

căci prăvălit-am fost o vreme,
mi-adună zilele pierdute,

din ele-mi face coliere,

îmi spală-n lacrime genunchii,

și

mă dezleagă de blesteme.

E seara mea

când se-mpreună

zarea

cu anii mei cărunți,

e seara mea

când viața-mi spune că am greșit

când am crezut

că-ntr-un duel am fost cu ea ,

cu marea

și cu ninșii munți,

că am greșit

când m-am luptat ,

și

n-am căzut când am căzut.

Silvia Urlih 06.08.2014