Timpul toamnei
mă inspiră,
mă respiră
alt actor,
chipul mi-e mugur
de roză,
trunchiul,
rug de trandafir,
spinii lui îmi
cresc din trup,
toarce sângele-n
fuior,
în petale mă
îmbrac,
când din timp,
timp mă respir.
Mă doare
spinu-nfipt în
trup,
te doare
mângâierea lor,
mă dor,
te doare,
dar uităm
când poezia o citim,
durerea spinului ce-nțeapă o simți,
dar,
dă-o anilor,
și-ai să mă vezi trup mlădiat,
când mă iubești,
când ne iubim.
Mi-e trupul spin de roză albă,
dar
sufletul, mugur de floare,
găsește-mi sufletu-n petală,
deszăpezește
neaua nopții,
uită durerea
când te doare,
lasă-te dus doar
de visare,
inspiră toamna
și-o respiră…
să fim
un trandafir al sorții.
Silvia Urlih 13.01.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu